Este foarte probabil ca la început sa fi existat o singură așezare, care a fost Asuaju de Jos, de unde localnicii au urcat printre cele două văi, asezându-se mai sus, pe deal, unde condițiile de viața și păstorit au fost mai favorabile, luând ființă, astfel, Asuajul de Sus. Tendința de urcare spre deal a locuitorilor din Asuajul de Jos este întărită și de faptul că vechiul cimitir, care se afla la intrarea în comună, dinspre Asuajul de Jos, se afla în urmă cu 500 de ani în mijlocul comunei, unde se află și biserica din lemn.
După ce s-a mutat centrul comunei mai înspre deal, biserica a rămas la periferie, de acum încercându-se mutarea bisericii în mijlocul comunei, unde se află biserica actuală. S-a făcut un postament din lemn cu roată din stejar, pe care s-a pus bisericuța pentru a fi transportată de 16 boi care erau în proprietatea lui Budea Gheorghe.
Astfel, această bisericuță a fost adusă până la așa-numitul „Deal al popii”, unde, în timp ce se încerca urcarea dealului, s-au rupt toate lanțurile cu care era legată. Nemaiputând fi transportată, această bisericuță a fost asezată pe locul unde acum se află “Cimitirul de la Lica”.
În 1970, cele două Asuajuri au avut o singură biserică și un singur preot pentru ambele sate. Carțile de cult existente în actuala biserică dovedesc că, încă cu mult înainte, exista aici o biserică.
Actuala biserică s-a construit între anii 1898-1900, prin contribuția credincioșilor, fiind construită din cărămidă, pe fundație din blocuri de piatră, având o lungime de 30 m și o lățime de 14 m.
Pictura a fost renovată între anii 1967-1968, iar între anii 1974-1975 s-a renovat exteriorul bisericii. Dintre preoții slujitori, amintim pe Pr. Varna Alexiu – 1890–1922, Pr. Buda Vasile – 1922-1930, Pr. Dragan Aurel – 1930-1963, Pr. Suarasan Ciprian – 1963-1970, Pr. Iuga Augustin – 1970-1977, Pr. Pop Vasile – 1977-1991, urmat de Pr. Bele Petre de 1991-1999 și de Pr. Maries Virgil, actualmente Pr. Paroh.
Potrivit tradiţiei generale consacrate, secole de-a rândul deprinderile de scris, citit, cunoaşterea rânduielilor bisericeşti şi în cele două așezări ce alcătuiesc astăzi Comuna Asuaju de Sus, s-au aflat în grija bisericii, la început fiind un învăţământ confesional. Dovadă a priceperii scrisului şi cititului este mulţimea cărţilor şi manuscriselor din strana bisericii. Pentru cele două așezări putem menţiona următoarele repere documentare:
În anul 1867 la Asuaju de Sus, într-o clădire şcolară din lemn, frecventau 126 de şcolari, îndrumaţi de profesorul Ioan Surduc.
La Asuaju de Jos, în aceeaşi perioadă şi tot într-o şcoală de lemn, învăţau 52 de şcolari cu învăţătorul Grigore Horotan.
A urmat o pagină de glorie pentru învăţământul comunei în perioada în care a funcţionat aici un maestru al pedagogiei şi un bun patriot român - Gheorghe Şimoanca (1859-1918). Din momentul investirii ca profesor la Asuaj a rostit: "Eu aici am să rămân pe toată viaţa, căci aici am şi voi putea lucra mult". Vreme de peste 40 de ani aici a rămas şi aici s-a dăruit intereselor comunităţii: o şcolară nouă din cărămidă, performanţe cu elevii, grădină pomicolă altoită, activităţi culturale bogate.
